Sari la conținut
Crosă de floorball și minge albă perforată pe podeaua unei săli de sport
SPORT

Floorball pentru începători: terenul, crosa, mingea perforată și regulile fără contact

Floorballul este un sport de sală înrudit cu hocheiul, jucat cu crose ușoare din plastic și o minge perforată, de echipe formate din cinci jucători de câmp și un portar. Spre deosebire de hochei, contactul fizic este foarte limitat, iar crosa nu are voie să fie ridicată deasupra taliei. Echipamentul este ieftin și ușor, ceea ce face sportul accesibil la școală, în cluburi și în grupuri de amatori.

Cum arată terenul și echipamentul de floorball?

Terenul de floorball are, pentru jocul regulamentar, 40 de metri lungime și 20 de metri lățime și este înconjurat de o mantinelă joasă, cu colțuri rotunjite, de care mingea poate ricoșa în joc.

Element Valoare orientativă
Teren regulamentar 40 × 20 m
Înălțimea mantinelei Aproximativ 50 cm
Poarta 160 cm lățime, 115 cm înălțime
Mingea Plastic, 72 mm diametru, 26 de găuri, circa 23 g
Jucători pe teren, pe echipă 5 jucători de câmp și un portar
Durata la seniori 3 reprize de 20 de minute timp efectiv

Pe terenuri mai mici se joacă și varianta cu trei jucători de câmp și portar, folosită des la copii și în competițiile de amatori.

Cum se alege lungimea crosei de floorball?

Crosa de floorball are, de regulă, lungimea potrivită atunci când, ținută vertical cu paleta pe podea, capătul de sus ajunge cam până la buric sau puțin mai jos.

  • O crosă prea lungă face controlul mingii greoi și ridică mâinile prea sus.
  • O crosă prea scurtă obligă jucătorul să stea aplecat și obosește spatele.
  • Crosele se fabrică pentru jocul pe partea stângă sau pe partea dreaptă a corpului; la probă se alege varianta în care conducerea mingii pare naturală.
  • Paleta se poate înlocui separat atunci când se uzează sau se crapă.

Pentru acasă și pentru grupurile de amatori, crosa și mingea completează lista de echipamente sportive pentru antrenamente.

Ce reguli limitează contactul în floorball?

Regulile de floorball interzic împingerea, ținerea și blocarea adversarului cu corpul, precum și lovirea, ridicarea sau blocarea crosei acestuia, iar disputa pentru minge se face mai ales prin poziționare.

  • Crosa sub talie: crosa nu se ridică deasupra taliei, nici la tragere, nici la preluare.
  • Mingea sub genunchi: jucătorii de câmp nu joacă mingea cu crosa deasupra nivelului genunchiului.
  • Fără cap și fără mâini: jucătorii de câmp nu ating mingea cu capul sau cu mâinile; doar portarul o poate prinde cu mâna, în suprafața lui.
  • Jocul în picioare: jucătorii de câmp nu joacă mingea stând în genunchi sau culcați și nu sar ca să o oprească.
  • Suprafața portarului: jucătorii de câmp nu intră în zona mică din fața porții.

Ce se întâmplă când o regulă este încălcată?

Pentru greșelile ușoare, echipa adversă primește o lovitură liberă din locul faultului, iar pentru abaterile mai grave jucătorul este eliminat pentru două minute sau mai mult, iar echipa lui joacă în inferioritate numerică.

Schimbările de jucători se fac din mers, în zona de schimb, fără oprirea jocului și fără limită de număr. Liniile de jucători intră de obicei pe teren pentru 1–2 minute, pentru că efortul este intens.

Ce rol are portarul în floorball?

Portarul de floorball nu are crosă: el apără poarta stând mult timp în genunchi, cu corpul și cu mâinile, și repune mingea în joc prin aruncare.

Echipamentul lui include o mască de protecție, pantaloni lungi căptușiți și genunchiere. Pentru postul de portar contează reflexele și mobilitatea șoldurilor mai mult decât înălțimea.

Cum începe un adult să joace floorball?

Un adult începe cel mai ușor într-un club sau într-o grupă de amatori, cu antrenamente de una-două ori pe săptămână, unde învață întâi conducerea mingii și pasa, apoi aruncarea la poartă.

  1. Încălțămintea de sală cu talpă care nu lasă urme este obligatorie; criteriile de alegere sunt cele din ghidul despre încălțămintea sport potrivită.
  2. Ochelarii de protecție sunt recomandați, iar în multe competiții de juniori sunt obligatorii.
  3. Încălzirea insistă pe glezne, genunchi și șolduri, solicitate de schimbările rapide de direcție.
  4. După meciurile intense, hidratarea și mobilitatea ușoară fac parte din recuperarea corectă după un antrenament intens.

Pentru persoanele cu probleme articulare sau cu accidentări recente, o discuție cu medicul înainte de reluarea unui sport cu sprinturi este utilă.

Alese din arhivă

Mulțumim că ai citit până aici.Informatii de ultima ora! Înapoi sus ↑