Hernia apare atunci când un organ sau o porțiune de țesut iese printr-un punct slab al peretelui abdominal, formând o umflătură vizibilă sau palpabilă. Chirurgia peretelui abdominal reunește reparațiile pentru mai multe tipuri de defecte, de la herniile frecvente până la cele complexe. Materialul de față trece în revistă aceste forme și etapele de tratament, pe baza informațiilor publicate de chirurgul clujean Florin Graur.
Ce este o hernie și de ce se ia în calcul operația
Peretele abdominal funcționează ca un corset natural. Atunci când o zonă a lui cedează, conținutul abdominal, de regulă o ansă intestinală sau grăsime, este împins prin defect. Materialele medicului arată că hernia nu dispare de la sine: în timp, defectul tinde să se mărească, iar riscul de complicații crește. Printre ele se numără încarcerarea, când conținutul rămâne blocat în afara abdomenului, și strangularea, când aportul de sânge al segmentului blocat este afectat. Ambele sunt urgențe chirurgicale.
Din acest motiv, tratamentul chirurgical este recomandat, de regulă, înainte de apariția complicațiilor. Informațiile despre acest serviciu sunt grupate pe drgraur.ro, unde sunt enumerate tipurile de hernii tratate, felul în care decurge intervenția și motivele pentru care se recomandă un consult.
Un semn frecvent este o umflătură în zona inghinală, la ombilic sau pe locul unei operații anterioare, care se accentuează la efort, la tuse sau la ridicarea de greutăți și poate fi însoțită de disconfort ori durere. Dacă umflătura devine dureroasă, dură și nu mai poate fi redusă, este necesar un consult chirurgical de urgență.
Tipurile de defecte tratate
Dr. Florin Graur tratează întreg spectrul defectelor de perete abdominal, descrise în pagina de boli tratate astfel:
- hernia inghinală, la baza coapsei, mai frecventă la bărbați, reparată preponderent laparoscopic, prin tehnicile TAPP sau TEP;
- hernia ombilicală, la nivelul buricului, întâlnită la adulți după sarcini, după creșterea în greutate sau după eforturi repetate; la adult, spre deosebire de copil, ea nu se închide spontan;
- herniile ventrale, precum hernia epigastrică, situată pe linia mediană deasupra ombilicului, și hernia Spiegel, de pe marginea mușchilor drepți abdominali;
- eventrațiile, adică herniile apărute pe cicatricea unei operații abdominale anterioare;
- defectele parietale complexe, între care eventrațiile mari și herniile recidivate, care necesită tehnici de reconstrucție avansate;
- hernia hiatală, în care o parte a stomacului urcă prin diafragmă în torace și al cărei simptom dominant este refluxul.
Un detaliu util: în herniile epigastrice mici, durerea poate fi disproporționat de mare față de dimensiunea defectului, ceea ce arată că dimensiunea în sine nu spune totul despre un caz. Din acest motiv, evaluarea clinică și, la nevoie, cea imagistică au un rol important.
Când nu mai este timp de așteptare
Pagina dedicată eventrațiilor recomandă programarea unui consult înainte ca defectul să crească, pentru că un defect mic se repară mai simplu decât unul voluminos. Există însă și situații care nu pot aștepta. Semnele de alarmă enumerate pentru toate tipurile de hernie sunt aceleași: o umflătură care devine brusc dureroasă și tare, care nu mai poate fi împinsă înapoi, mai ales dacă apar greață, vărsături sau oprirea tranzitului intestinal. Aceste manifestări pot indica o hernie încarcerată sau strangulată, iar prezentarea la spital se face fără întârziere.
Cum se repară un defect de perete abdominal
Repararea se realizează, ori de câte ori este posibil, laparoscopic sau robotic asistat, cu montarea unei plase sintetice care întărește peretele abdominal și reduce riscul de recidivă față de simpla coasere a țesuturilor. Abordul minim-invaziv este asociat cu incizii mici, durere postoperatorie redusă și spitalizare scurtă, aspecte importante mai ales pentru persoanele active profesional.
Tehnica se adaptează însă dimensiunii defectului și pacientului. Hernia ombilicală mică poate fi închisă prin sutură directă, deși pentru majoritatea defectelor se preferă plasa. Pentru eventrațiile mari, Florin Graur recurge la tehnici deschise de reconstrucție, iar planificarea include, la nevoie, o evaluare imagistică prin tomografie computerizată. Se alege, așadar, tehnica potrivită fiecărui caz, nu una valabilă pentru toți.
Cum se stabilește planul de tratament
Înainte de orice intervenție, chirurgul evaluează dimensiunea defectului din perete, conținutul herniei, starea pielii și a eventualei cicatrici, precum și starea generală de sănătate. În multe cazuri este utilă o investigație imagistică, de obicei o ecografie sau o tomografie computerizată, care arată cu precizie mărimea și localizarea defectului.
Principiul modern, descris pentru eventrații, este că simpla apropiere și coasere a marginilor mușchilor lasă un risc ridicat de reapariție. De aceea, repararea presupune, în majoritatea cazurilor, consolidarea cu plasă, material bine tolerat de organism, care distribuie tensiunea pe o suprafață mai mare. La hernia inghinală, abordul laparoscopic oferă în plus posibilitatea de a repara în aceeași intervenție o hernie bilaterală, adică pe ambele părți.
Factori care favorizează apariția
Printre factorii menționați în materialele de pe site se numără efortul fizic intens și ridicarea de greutăți, tusea cronică, constipația, excesul ponderal și o slăbiciune moștenită a țesuturilor. În cazul eventrațiilor, la ei se adaugă infecția plăgii, diabetul, fumatul și efortul fizic reluat prea devreme după o operație. Apariția unei eventrații nu înseamnă neapărat că operația anterioară a fost efectuată greșit: uneori ține de particularitățile de cicatrizare ale fiecărei persoane.
Un caz frecvent: hernia inghinală
Hernia din zona inghinală este o formă frecvent întâlnită și este descrisă pe larg în articolul despre hernia inghinală și tratamentul minim-invaziv, unde sunt detaliate simptomele, riscurile amânării și recuperarea. Pentru pacienții cărora li s-a recomandat o operație clasică, medicul menționează posibilitatea unei a doua opinii, pe baza documentelor existente, pentru a vedea dacă defectul poate fi reparat minim-invaziv.
După operație
Mobilizarea se face, în majoritatea cazurilor, în ziua intervenției, iar activitățile ușoare se reiau treptat. Eforturile intense și ridicarea de greutăți se evită pe perioada indicată de chirurg, pentru ca țesutul să se consolideze în jurul plasei. Câteva măsuri ajută la un rezultat de durată: menținerea unei greutăți corporale echilibrate, tratarea constipației și a tusei cronice, renunțarea la fumat și respectarea controalelor postoperatorii.
Ideea comună a acestor informații este că herniile se evaluează din timp, iar reparația se alege după tipul și dimensiunea defectului. Textul are rol educativ și nu înlocuiește consultul de specialitate; indicația operatorie și tehnica se stabilesc de către medic, după examinarea fiecărui pacient.
