Nu ramaneti indiferenti la “educarea cu palma”!

foto:www.gandul.info

Haideti sa vorbim direct, fara protocolisme si alte aiureli, pentru ca subiectul de fata prezinta o realitate terifianta. Violenta fizica aplicata copiilor de catre chiar membrii familiei lui… unde va duce acest fapt? Cum va creste copilul acela, abuzat fizic (si psihic – clar!), care aflandu-se la varsta frageda, varsta la care invata si inregistreaza, si culmea, se formeaza? Cum si unde va ajunge el?

Sunt cu adevarat intrigata si revoltata. Nu pot suporta “educatia oferita cu palma”, iar cand se mai intampla si in fata mea, clar nu pot sta linistita. Da. Sunt genul de persoana care inca reactioneaza in sistemul asta (de… cum vreti sa-i spuneti), atunci cand vine vorba despre lovirea unui copil. Nu ma pot abtine, nu pot sta locului, posibil pana cand, vorba unora, ori imi voi lua vreo geanta in cap, ori voi da peste vreo fata “impunatoare” care sa scoata frica din mine si sa ma linisteasca tacit.

In fine, cert este ca ziua trecuta mi-a readus fiorul acela de enervare maxima, de “ridicare a parului in cap” atunci cand am vazut o mama care si-a lovit copilul, in varsta de vreo 7-8 ani. Copilul, asezat in spatele meu la rand la un boutique, astepta si el, ca si mine, ca vanzatoarea sa revina, de undeva din spate, spre a ne oferi cele necesare. Numai ca, inainte sa apara doamna sa ne serveasca, asa cum asteptam noi cumintei, a aparut o doamna solida, care, vizibil nervoasa, probabil din cauza timpului petrecut de baiat la rand la boutique, s-a descarcat nervos pe acesta, printr-o puternica palma aplicata pe spatele copilului. Cred ca daca imi aplica mie palma aceea, la cele 50 kg ale mele, tot as fi simtit intensitatea cu care acesta a lovit, daramite copilul acela…

M-a indignat faptul, am inceput sa o apostrofez verbal si am incercat sa o amenint cu Protectia Copilului. In acel moment am realizat ca, in telefonul personal, nu am niciun numar la care sa pot face o astfel de sesizare. Da! Chiar este absolut necesar sa avem in telefoanele mobile macar un numar de telefon de la Protectia Copilului, pentru a putea face concret ceva asupra acestor abuzuri.

Eu nu am reusit sa fac mai nimic prin atitudinea mea, decat, probabil, sa retrezesc in unii (prezenti si ei in boutiq-ul cu pricina) necesitatea reactiunii la corectia prin “palmuire” a copiilor. Educatia nu se face cu palma oameni buni, iar copiii nostri sunt ce avem mai de pret pe lumea asta. Cum putem atunci, sa ramanem de piatra in momentul in care cade inca o palma pe un obraz inocent?! Ce pretentii putem avea de la copiii nostri care fac in societate ceea ce primesc si vad in familie? Unde a disparut interesul pentru educatia copilului nostru? Ce putem face noi, cei care constientizam aceste aspecte, dincolo de “decat” sa scriem, vorbim sau povestim?

Pentru toti cei care au nevoie de un numar de telefon unde sa poata reactiona, exista Telefonul Copilului: 116. 111, sau Telefonul Copiilor Disparuti: 116.000, sau Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copiilor: 021/315.36.33, 021/315.36.30, 021/310.07.89 sau 021/310.07.90.

Nu ramaneti indiferenti la “educarea cu palma”! Ganditi-va la copilul dvs. care va avea nevoie, la un moment dat, sa se autoeduce. Societatea in care traieste isi va lasa amprenta. Sa incercam, impreuna, sa luptam pentru asta!

Subiecte similare:

1. Cum sa va ajutati copilul sa-si faca prieteni
2. Ziua Internationala a Copilului sarbatorita in toata tara
3. Nevoia de tata, in viata copilului
4. De ce rad copiii?
5. Unde dispar copiii dati disparuti?

Daca esti interesat sa primesti stiri doar despre acest topic, te poti abona prin RSS: Educatie, lovirea copilului, protectia drepturilor copilului, responsabilitate sociala, telefonul copilului